Povesti Bijuteresti: decembrie 2011

16 decembrie 2011

Aproape de Craciun...

De Craciun toate visele se inghesuie intr-o cizmulita rosie. Ce vrei sa iti aduca mosul anul asta? intrebam noi, parintii. Stii ce vreau? …si lista incepe sa curga cu repeziciunea unui tanar izvor de munte, se rostogoleste, revine, apoi mai face un ocol, se razgandeste de nu stiu cate ori pentru a porni in final tavalugul – avalansa de cuvinte intortocheate, denumiri care ii bulverseaza pe multi parinti. Vreau sa fie asa, modelul cel mai nou – cel de la televizor – iti arat si pe youtube un filmulet, apoi stiu si pe ce site au pretul cel mai bun…Intr-un final, ne recunoastem invinsi. Sunt mai tari decat noi mogaldetele astea cu ochi mari si stralucitori, omuletii care de la un Craciun la altul sunt din ce in ce mai mari…si nu obosesc niciodata J Ma gandesc deseori cum fac mamele care au trei-patru copii (nu indraznesc sa ma gandesc mai departe!), ce puteri supranaturale detin? Cred ca au mai mult de doua maini si doua picioare ca sa nu mai zic de timp. Sunt sigura ca la ele o zi are cel putin 48 de ore iar noaptea dureaza…cat vor ele sa doarma…

Dar noi, parintii, ce ne dorim?

Cate vise putem sa inghesuim intr-o singura cizmulita rosie?

Parerea mea: visele sunt vise. Visele se cuprind in causul cald al palmei, palma noastra este cuprinsa la randul ei de cealalta palma. Inlantuite, mainile noastre impreuna, se regasesc, se ajuta, aduc mangaieri, pregatesc un ceai pentru cineva drag, spala batista pentru fruntea febrila, sterg lacrimi, se roaga…Mainile noastre, impreuna cu mainile celor dragi noua pastreaza visele, cladesc visele, ajuta visele sa devina realitate. Si visele noastre zboara apoi ca niste fluturi mari albastri, fluturi galbeni si rosii – inalta spre soare aripi mari, zboara in cercuri largi, se incalzesc. Se intalnesc si cu celelalte vise – multime de vise-fluturi, zbor colorat intr-un curcubeu nesfarsit. Visele noastre implinite nasc imense curcubee in noi pentru a fi apoi suflete-curcubeu.

Cat de mult putem sa ne dorim, cat putem sa cuprindem in causul palmei noastre? Stiu, de cele mai multe ori, ca bucuriile vin din lucrurile marunte si ca zambetele noastre niciodata nu vor sti cate inimi au bucurat, si o mana de ajutor la momentul potrivit a valorat mai mult decat o mie de maini, si un cuvant de incurajare…si o mangaiere…

Va doresc sa va fie viata curcubeu aprins dupa ploaie, sa va gasiti bucurie in lucrurile marunte, sa va bucurati de cei din jurul vostru, sa va daruiti zambetul neincetat si sa iubiti. Iubind va imbogatiti neincetat si iubirea nu seaca niciodata, are mereu noi resurse.

Se apropie Craciunul - sarbatoarea nasterii, a bradului cel sacrificat, a reintalnirii cu cei dragi, a mesei in familie si a impartirii cadourilor.

Nu uitati ca sunt si oameni sarmani, copii in orfelinate, batrani in azile…poate aveti ragaz, poate va opriti putin din fuga asta nebuna care de cele mai multe ori nu duce nicaieri si priviti atent in jur…o mana de ajutor, un zambet, o vorba buna…si ce credeti voi ca ar mai fi nevoie…pentru ca sigur este nevoie...

Multumesc pentru ca ati trecut pe-aici!