Bun venit!

La ce m-am gandit pentru blogul acesta: sa va arat ce-mi place mie sa fac, sa va mai povestesc pe ce site-uri descopar chestii interesante legate de margelit, eventual sa facem schimb de impresii (poate aveti si voi cate ceva de impartasit), sa va prezint tutoriale cu pasii parcursi in construirea unui model si...mai vedem ce idei imi mai vin.

Nici un om nu poate deveni stapanul mestesugului sau...din prima zi :)

23 aprilie 2013

Non-verbal

Urmaresc de ceva timp site-ul acesta si il consider o resursa inepuizabila de idei bine transmise, de forme de exprimare elevata. Mi-am propus vizionarea a minim 3 astfel de prezentari pe saptamana si, in acelasi timp, sa postez cel putin unul dintre aceste filmulete pe blog.

Astazi...

Amy Cuddy: Your body language shapes who you are

 
 
 
Si varianta cu traducere aici
 
 
 
Nu numai ca sunt foarte sigura ca o sa va placa dar sunt absolut convinsa ca veti vedea de cel putin 2 ori aceasta prezentare.
 
Cu mare drag! :)
 




22 aprilie 2013

Despre cascaval

O poveste despre ceea ce este important pentru noi, despre cum reactionam cand pierdem acest "lucru important" si despre ceea ce facem pentru a remedia situatia. Simplu!

Tu in care dintre personaje te regasesti? :)



Enjoy!

15 aprilie 2013

Povestea cutiei cu piersici

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.

Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.

Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

Sursa: aici