Enjoy!
8 august 2013
20 iunie 2013
La teatru
Anul acesta am cunoscut-o pe minunata Ligia care ii umple de teatru, de joc, de vise frumoase, de ganduri bune...pe copii. Cum face asta? Ufff, cred ca are o reteta unica si speciala de relationare cu cei mici, ceva ce tine de o bagheta magica ce i-a fost fluturata pe deasupra capului de ursitoare la nastere. Cred ca a fost trimisa de ingeri buni cu aripi mari stralucitoare sa ii indrume pe parinti si pe copii deopotriva. Si mai cred ca ne-am imbogatit atat de mult de cand o cunoastem. Ce bine!!!
Multumim Ligia!
Gasiti aici calea spre teatru si spre vise frumoase, construite cu bunatate si blandete :)
Multumim Ligia!
Gasiti aici calea spre teatru si spre vise frumoase, construite cu bunatate si blandete :)
31 mai 2013
9 mai 2013
23 aprilie 2013
Non-verbal
Urmaresc de ceva timp site-ul acesta si il consider o resursa inepuizabila de idei bine transmise, de forme de exprimare elevata. Mi-am propus vizionarea a minim 3 astfel de prezentari pe saptamana si, in acelasi timp, sa postez cel putin unul dintre aceste filmulete pe blog.
Astazi...
Amy Cuddy: Your body language shapes who you are
Astazi...
Amy Cuddy: Your body language shapes who you are
Si varianta cu traducere aici
Nu numai ca sunt foarte sigura ca o sa va placa dar sunt absolut convinsa ca veti vedea de cel putin 2 ori aceasta prezentare.
Cu mare drag! :)
22 aprilie 2013
Despre cascaval
O poveste despre ceea ce este important pentru noi, despre cum reactionam cand pierdem acest "lucru important" si despre ceea ce facem pentru a remedia situatia. Simplu!
Tu in care dintre personaje te regasesti? :)
Enjoy!
Tu in care dintre personaje te regasesti? :)
Enjoy!
15 aprilie 2013
Povestea cutiei cu piersici
Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
Sursa: aici
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
Sursa: aici
28 februarie 2013
Cele 30 de zile
Experimentez de trei saptamani o idee ce mi-a fost plantata in curtea cu idei dupa ce am vizionat filmuletul de mai jos :)
Pentru varianta cu traducere va rog accesati aici
Mi se pare o chestie absolut minunata si acum, ca am testat deja, va recomand cu mare drag sa incercati. Dar luati lucrurile incet, fara sa fortati. Vor aparea rezultatele mai repede, mult mai repede decat va imaginati. Nu este o poveste, este o lectie atat de adevarata si de simpla :)
De cate ori nu v-ati gandit: ce bine ar fi sa fac / sa stiu / sa pot ... Si de cate ori nu ati dat inapoi de la a face / a invata / a incerca... dupa prima zi?
Ce-ar fi sa experimentati pentru 30 de zile incepand de maine ceva ce va doreati de foarte multa vreme? Garantez ca dupa ce va trece aceasta perioada, obiceiul nou (ex. a citi 20 de pagini in fiecare zi, a nu manca nimic dupa ora 17, a merge pe jos, a nu consuma dulciuri, a invata o limba straina, a face plimbari in parc si cate si mai cate dupa dorinte si preferinte) va fi atat de bine inradacinat in rutina zilnica astfel ca nu va veti mai putea imagina viata fara el.
Mi-am dat seama ca am putea, in principiu, sa ajungem la performanta implementarii a 12 noi obiceiuri pe parcursul unui an. Asta daca le luam pe rand!
...nu uitati sa va distrati in timp ce implementati :))
Cu drag!
Pentru varianta cu traducere va rog accesati aici
Mi se pare o chestie absolut minunata si acum, ca am testat deja, va recomand cu mare drag sa incercati. Dar luati lucrurile incet, fara sa fortati. Vor aparea rezultatele mai repede, mult mai repede decat va imaginati. Nu este o poveste, este o lectie atat de adevarata si de simpla :)
De cate ori nu v-ati gandit: ce bine ar fi sa fac / sa stiu / sa pot ... Si de cate ori nu ati dat inapoi de la a face / a invata / a incerca... dupa prima zi?
Ce-ar fi sa experimentati pentru 30 de zile incepand de maine ceva ce va doreati de foarte multa vreme? Garantez ca dupa ce va trece aceasta perioada, obiceiul nou (ex. a citi 20 de pagini in fiecare zi, a nu manca nimic dupa ora 17, a merge pe jos, a nu consuma dulciuri, a invata o limba straina, a face plimbari in parc si cate si mai cate dupa dorinte si preferinte) va fi atat de bine inradacinat in rutina zilnica astfel ca nu va veti mai putea imagina viata fara el.
Mi-am dat seama ca am putea, in principiu, sa ajungem la performanta implementarii a 12 noi obiceiuri pe parcursul unui an. Asta daca le luam pe rand!
...nu uitati sa va distrati in timp ce implementati :))
Cu drag!
18 februarie 2013
11 ianuarie 2013
10 ianuarie 2013
La multi ani, Alexandru!
La multi ani, Alexandru! Dragul si bunul meu Alexandru :)
Stii cum sunt eu, in fiecare an de ziua ta, retraiesc momentul in care te-am nascut ca un scenariu ce imi place sa il repetam in fiecare an. Ziua in care ne-am vazut prima data in viata asta, ziua in care te-am tinut in brate, ziua in care...
Cum asteptam eu impreuna cu tati venirea ta pe lume, tineri fiind, acum as considera ca eram copii la ce varste se hotarasc oamenii sa devina parinti in zilele de acum. Citisem cam tot ce imi picase in mana despre sarcini, nasteri, ingrijirea bebelusului. Degeaba! Imi amintesc parca ar fi acum, atunci cand au inceput contractiile aveam senzatia ca tot ce citisem era din alta poveste, oamenii aia habar nu aveau ce inseamna sa nasti. Atunci imi repetam Tatal Nostru de nenumarate ori, marea rugaciune, si vedeam ca prin vis cum toata lumea se plimba in sala unde trebuia ca tu sa vii pe lume, manevre rudimentare, sus - jos, ne sucim - ne invartim, inspiram - expiram, tragem - impingem... Greu te-ai mai lasat iesit din culcusul tau :), din garsoniera ta asa cum o botezasem eu cu tati cand vorbeam despre locatia ta de crestere. Si ce frumos ne imaginam noi despre tine, asa cum citeam in carti, pruncul trece de la marimea unei prune la marimea unei piersici si apoi la marimea unui pepenas. Mult timp, chiar si dupa ce te-ai nascut, numele tau a fost Piersicuta. Si te iubim din prima secunda cand am aflat ca ne-ai ales pe noi sa-ti fim parinti. Iti multumim si acum pentru ca ne-ai ales, in fiecare dimineata cand ne trezim si in fiecare seara cand ne imbratisam de noapte buna.
Au trecut 10 ani dragul mamei, 10 ani minunati in care simt ca eu te-am invatat atat de putine pe cand tu, cu bunatatea si candoarea ta, nesfarsite daruri de bucurie, ne-ai invatat cum trebuie sa fim pentru tine, ce inseamna sa avem rabdare ...mai intai pana inveti sa mergi, apoi pana inveti sa vorbesti, apoi... intotdeauna asteptam cate ceva fara sa ne dam seama ca acum este cel mai important moment. Tu vrei sa cresti mai repede, abia astepti sa ai 14 ani, sa mergi la liceu, sa ai voie sa faci chestii de om mare. Si noi, asa cum stim si cum ne pricepem mai bine, ne straduim sa iti facem visele sa se implineasca, te sprijinim si te inconjuram cu toata iubirea noastra.
Multumesc dragul meu drag pentru firea ta buna si blanda, pentru puterea si credinta ta in tot ce este bun si frumos, pentru rabdarea pe care o ai atunci cand tratezi lucrurile, pentru tot ce ne daruiesti in fiecare clipa. Multumesc!
Stii cum sunt eu, in fiecare an de ziua ta, retraiesc momentul in care te-am nascut ca un scenariu ce imi place sa il repetam in fiecare an. Ziua in care ne-am vazut prima data in viata asta, ziua in care te-am tinut in brate, ziua in care...
Cum asteptam eu impreuna cu tati venirea ta pe lume, tineri fiind, acum as considera ca eram copii la ce varste se hotarasc oamenii sa devina parinti in zilele de acum. Citisem cam tot ce imi picase in mana despre sarcini, nasteri, ingrijirea bebelusului. Degeaba! Imi amintesc parca ar fi acum, atunci cand au inceput contractiile aveam senzatia ca tot ce citisem era din alta poveste, oamenii aia habar nu aveau ce inseamna sa nasti. Atunci imi repetam Tatal Nostru de nenumarate ori, marea rugaciune, si vedeam ca prin vis cum toata lumea se plimba in sala unde trebuia ca tu sa vii pe lume, manevre rudimentare, sus - jos, ne sucim - ne invartim, inspiram - expiram, tragem - impingem... Greu te-ai mai lasat iesit din culcusul tau :), din garsoniera ta asa cum o botezasem eu cu tati cand vorbeam despre locatia ta de crestere. Si ce frumos ne imaginam noi despre tine, asa cum citeam in carti, pruncul trece de la marimea unei prune la marimea unei piersici si apoi la marimea unui pepenas. Mult timp, chiar si dupa ce te-ai nascut, numele tau a fost Piersicuta. Si te iubim din prima secunda cand am aflat ca ne-ai ales pe noi sa-ti fim parinti. Iti multumim si acum pentru ca ne-ai ales, in fiecare dimineata cand ne trezim si in fiecare seara cand ne imbratisam de noapte buna.
Au trecut 10 ani dragul mamei, 10 ani minunati in care simt ca eu te-am invatat atat de putine pe cand tu, cu bunatatea si candoarea ta, nesfarsite daruri de bucurie, ne-ai invatat cum trebuie sa fim pentru tine, ce inseamna sa avem rabdare ...mai intai pana inveti sa mergi, apoi pana inveti sa vorbesti, apoi... intotdeauna asteptam cate ceva fara sa ne dam seama ca acum este cel mai important moment. Tu vrei sa cresti mai repede, abia astepti sa ai 14 ani, sa mergi la liceu, sa ai voie sa faci chestii de om mare. Si noi, asa cum stim si cum ne pricepem mai bine, ne straduim sa iti facem visele sa se implineasca, te sprijinim si te inconjuram cu toata iubirea noastra.
Multumesc dragul meu drag pentru firea ta buna si blanda, pentru puterea si credinta ta in tot ce este bun si frumos, pentru rabdarea pe care o ai atunci cand tratezi lucrurile, pentru tot ce ne daruiesti in fiecare clipa. Multumesc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)