nu am mai scris de ceva vreme. sincer ma gandeam sa renunt. stiti ce m-a trezit?

m-au trezit cele 2000 de click-uri adunate pentru acest blog, oamenii care mai spera sa gaseasca ceva nou aici, sa se mai intalneasca putin cu mine, putin cu ceva din mine si cu ceva ce-mi place mie.

m-am trezit si am trezit si blogul. revenim :)

ma gandeam sa renunt la proiectul asta dar cred ca am facut ceva din mine sa vibreze cand i-am dat viata si nu cred ca ar fi corect sa las vibratia asta noua si vie sa se piarda, ca si cum nu ar fi fost, ca si cum nu ar exista.

asa cum ai plamadit o paine, ai lasat maiaua sa creasca, ai pus ingredientele cele mai bune, mirodenii alese, ai pregatit o temperatura tocmai buna sa-i priasca, ai framantat si ai intors pe toate partile coca ce miroase a drojdie proaspata, ai lasat la dospit pana a dat peste lighean ridicand stergarul de deasupra.... asa si cu proiectul acesta - ca o paine lasata sa creasca....nu ar fi frumos sa risipim bunatate de aluat din care se va face paine calda, rumena pe dinafara, coaja crocanta si miez aburind...mmmmm, ce buna e painea calda! cred ca e de bine cand cineva sau ceva e bun ca painea calda :) se poate ceva mai bun?...

deschid aripile pentru zborul de anul acesta

m-a intrebat andrei, fiul meu cel mic: mami, tu ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?

i-am spus ca vreau sa fiu mama cand o sa fiu mare

iar el mi-a spus ca vrea sa fie tata de treaba

cum o fi asta? cred ca vrea sa semene cu tatal lui care e sigur cel mai de treaba tata din lume.

oare eu oi fi de treaba?!?

multumesc pentru cele 2.000 de click-uri, venite din toata lumea asta mare, din locuri de unde nici nu ma asteptam, de la oameni pe care ii cunosc si de la oameni pe care nu-i cunosc...