Fiecare sirag are povestea lui, cu siguranta si fiecare bob de cristal pe care il asezi la gatul tau, impreuna cu alti frati de-ai lui, poate de aceeasi culoare sau poate diferiti, poate de aceeasi forma sau poate mai curbati, mai bombati, mai alungiti, infasurati cu sarma colorata sau cine stie in ce fel s-a mai gandit margelitorul sa le margeleasca. O sa va spun, pe rand, povestile pietrelor si a bobitelor de sticla ce ne coloreaza viata si o sa va prind in jocul lor minunat.
Astazi veti afla povestea unui sirag foarte drag mie si – sper – foarte drag persoanei care l-a primit.
Iata o fotografie cu dumnealui, intins cat este de lung si tantos nevoie mare...
...intr-o buna zi a venit cineva la mine – nu va spun cine pentru ca cea mai mare parte dintre voi nu stiti despre cine e vorba, dar daca va citi povestea sigur se va recunoaste J - ...va spuneam, asadar, ca a venit cineva la mine si m-a intrebat: ai putea sa faci ceva pentru mama mea? uite, are cateva siraguri de margele pe care nu le mai foloseste si i-ar placea unele noi, cu astea...si am primit punguta cu margele...inghesuite si amestecate....
Uau, super-super idee! Am multumit si am pornit la treaba. Am desfacut cu grija fiecare sirag, am pus pietrele separat, dupa criterii numai de mine stiute si apoi le-am privit. M-am gandit in primul rand la cel care le insirase la inceput, cine stie cand?, cata rabdare si migala....apoi m-am gandit la cererea pe care o primisem. Imi rasuna in minte rugamintea: ”stii, trebuie sa fie asa, ca pentru o doamna” - si zambesc. Stiu ca pentru o doamna, doar o cunosc, este o adevarata si minunata doamna deci trebuie sa fac ceva pe masura. Am inceput asadar sa fac, sa desfac, sa masor, sa cantaresc, sa privesc si sa o iau iarasi de la capat pana cand... un gand nastrusnic vine val-vartej peste celelalte ganduri si idei pe care le avusesem pana atunci. Si am hotarat!
Acesta “nascut” sa aduca bucurie celei ce il va purta - au hotarat apoi, jucause, si ursitoarele margelelor cele noi – pentru ca au fost facute si daruite cu mare drag, cu speranta sa fie purtate mereu si mereu si mereu....vor fi purtate de fiica si nu de mama... (au mai spus ursitoarele, chicotind strengareste).
Si asa a fost!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu