Prietenii mei si povestile lor. Ale prietenilor. Ai mei.

In sfarsit putin timp pentru scris. Putin timp pentru inca o poveste.

Cred ca o sa revizuiesc domeniul de activitate al blogului, o sa mai adaug pe ici - pe colo si o rubrica de multumiri, o rubrica de povesti, o rubrica de club Aneis, o rubrica de prezentari si o rubrica de invitatie la scris povesti. Va invit, asadar, daca aveti inspiratie si daca v-ar face placere sa popositi aici cu un gand, o metafora, o zicere, o poveste...promit sa fiu o gazda buna, vom avea din belsug cafea si prajiturele, toate virtuale J...

Clubul de lectura Aneis

In urma cu vreo 3 - 4 saptamani am primit din partea prietenei mele Carmen (pe care o cunosc de vreo 7 ani, zic eu! Carmen, te rog sa ma corectezi daca gresesc) – spuneam ca am primit o invitatie la clubul de lectura. Am cugetat ceva pana m-am hotarat sa merg si pana la urma gandul bun m-a trimis catre...Mantuleasa 34. La club, birjar!

Si cum am descalecat eu din birja, dupa indelungi discutii la telefon cu prietena Carmen, eu care nu nimeresc drumul niciodata (sa nu va imaginati, insa, ca e greu de nimerit!), am ajuns la Hobby Cafe. Bineinteles ca am fost prima pentru ca intotdeauna marja de timp pe care o iau eu in avans este cel putin dubla fata de orice alt om normal (asta din cauza ca nu imi pace sa intarzii. niciodata). Rand pe rand au sosit si ceilalti participanti: Claudia, pe care o cunoasteti déjà ca si autor de povesti -  “Povestea lui Te rog si Multumesc”, Mari si Dorin, Cristina, Madalina si Carmen (dirijorul nostru :) Ce credeti ca s-a intamplat acolo? Ce, ce?....S-a intamplat ca ne-am adunat, fiecare cu sperantele si asteptarile lui legate de club, s-a intamplat ca ne-am impartasit idei, am citit, am povestit si la final am plecat zambind, fiecare pe drumul lui inapoi spre casa dar cu acelasi gand: “voi mai veni la clubul de lectura! Carmen, multumesc!” Oameni minunati pe care nu aveti cum sa ii cunoasteti daca nu veniti la club.

Saptamana urmatoare bineinteles ca am revenit! Le-am cunoscut  pe Catalina, pe Diana si pe Andreea. Si o sa va cunosc si pe voi, cei care cititi acum despre clubul de lectura, pentru ca nu mai puteti de curiozitate sa aflati cum e. Va zic eu: nemaivazut si nemaiauzit! Ia poftiti de va convingeti!

Desigur ca am mai intalnit un minunat povestitor - Catalina - ale carei intamplari de pe balconul cu faleza sau, dupa cum spune autoarea: “Marea de la etajul 8”, va rog sa le gasiti mai jos. Mie mi s-a parut foarte-foarte tare! Astept, desigur si parerile voastre (mai ales prin viu grai la clubul de lectura).

Doua idei si nu ma mai lungesc, va las sa respirati putin aer de la mare. Fiul meu, Alexandru, ma intreaba aproape neincetat, de cand cu acest club de lectura: “Ei, mami, si cum a fost la clubul de lectura? Ce ati facut acolo? Te mai duci? Iti place? As vrea sa discutam despre clubul asta. Si Carmen este un fel de profesor acolo? (Alex o cunoaste pe Carmen)...” Dragii mei daca unui copil i-a fost deschis interesul pentru clubul de lectura ce pot sa zic despre voi, oamenii mari? Hai ca va asteptam, negresit! aneis– cluburi de cluburi, luati de poftiti! Hai birjar, sa-i dam bice, ca avem treaba!

*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

Marea de la etajul 8

Sfarsit de august torid. Inceput de zi caniculara. Ies pe balcon sa admir rasaritul. Desculta. Ca sa simt racoarea pietrei. Dar piatra , tradatoarea, pastreaza ceva din cele  treizeci si ceva de grade de ieri.

Soarele, abia trezit, isi desface manunchiul de raze si le arunca peste tot. La ora asta din an soseaua este goala! Cativa pescarusi se rotesc bezmetic in inaltimi. Sfasaie linistea diminetii cu tipatul lor ascutit. Si-or cauta marea...

Ma culcusesc in sezlong  pentru inca doua clipe de visare molateca. Inchid ochii si, o clipa, ma imaginez la malul marii. Am toate "reperele". Vad soarele rasarind dintre valuri pentru a-mi mangaia  usor obrazul rumenit de somn si parul ciufulit. Aud pescarusii cu aripi imense zburand razant  pe deasupra valurilor. Simt sub picioare caldura nisipului. Caci si piatra nisip va ajunge…

In racoarea diminetii ma bucur de mica mea evadare. Unde mi-e muzica valurilor sparte de tarm? Dar gustul sarat al brizei?

Brusc, imi revine in nari mirosul marii simtit asta vara, pe plaja. Strang in mana o scoica ciudata cu valuri de sidef  tulburate de miscarea nelinistita a marii albastre, si verzi si azurii.
De unde a aparut? E scoica de pe lantul ce-l port la gat. Imaginea capata mai mult contrast, mai multa consistenta…

Brusc imi alearga prin sange toate senzatiile traite pe o plaja egeeana la ceas de ragaz... Soarele ca un zeu atotputernic rasarind din ape, stropii irizati, nisipul fin fugind grabit de sub talpile goale, albastrul ingemanat al cerului si al marii, semetia muntilor tasnind din spuma valurilor. Pisc si abis deopotriva!

Supletea albelor panze spintecand zarea, zborul inalt al zmeielor multicolore. Singuratatea umbrelelor stranse, in linistea amurgului incendiar. Si ritmul muzicii rasunand dintr-o taverna...

Si bucuria ce ne umple....
Si cerul instelat de-asupra noastra...

Un fin dar patrunzator miros de cafea ma aduce la realitate. E  timpul!
Am "fost" putin la mare. Marea de la etajul 8....

*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*

Va rog sa cititi si varianta Catalinei despre club chiar aici. Mult mai inspirata!

Multumesc voua tuturor pentru ca va faceti timp sa intrati pe blogul acesta, multumesc pentru rabdarea de a ma suporta zi de zi (voi cei care ma cunoasteti) si multumesc pentru ca in fiecare zi gasesc noi resurse si inventez cate ceva datorita voua – celor care vizitati casuta mea virtuala, o casuta care s-a cam transformat intr-un mic bazar. Dar ce-mi place bazarul! Niciodata nu pleci cu mana goala, niciodata nu te plictisesti.....Multumesc!

Si inca un gand pentru Roxana, care e peste mari si tari, si are nevoie de sustinere si incurajare: capul sus si genunchii tari, esti mai puternica decat crezi! :)