Sfarsit de an. In ianuarie il aveam pe Tata alaturi de noi, astazi il purtam in amintire si in ganduri.
Multumesc Tata
...pentru tot ce am invatat de la tine, pentru spuse si ne-spuse, pentru sprijin, pentru lectii
...pentru demnitatea cu care ai dus boala asta ciudata si perfida, pentru curaj si lumina
...pentru tot ce ai lasat mostenire in inima si in mintea copiilor mei
...pentru toti oamenii pe care i-ai ajutat cu inima ta mare
...pentru tot ce ai cultivat atatia ani in gradina din spatele casei si ne trimiteai asa cum ai invatat si tu de la ai tai
...pentru primul abonament la biblioteca
...pentru secretele noastre pe care nu le-am spus nimanui
...pentru ca stiai intotdeauna ce sa imi spui
...pentru ca ma lasai sa tac atunci cand voiam sa tac
...pentru amintiri
...pentru felul in care nu voiai sa ne deranjezi cu telefoane, of ce te mai certam
...pentru felul in care ne petreceai atunci cand plecam de la tine, cum ne cautai cu privirea pana departe in capatul strazii
...pentru toate creioanele ascutite in copilarie, cu ustensila pe care o facusei special
...pentru rabdare si pricepere
...pentru poezie si pentru Fefeleaga
...pentru povestile tale frumoase de care nu ne mai saturam
Anul acesta a fost cel mai greu din viata mea pentru ca te-am pierdut pe tine Tata, au ramas atat de multe ne-spuse dar n-as fi fost eu daca n-ai fi fost tu.
Recunoscatoare pentru tot ce am primit si pentru tot ce voi primi: oameni, lectii, bucurii, suspine, incurajari, imbratisari, iubire, povesti, multumiri, nemultumiri, ganduri...
Multumesc, multumesc, multumesc!
Pastreaza-l in suflet, acolo e mereu cu tine!
RăspundețiȘtergere